ACRESCĂMẤNT s. n. (jur.) drept prin efectul căruia partea unui moștenitor, a unui legatar crește, ca urmare a înlăturării de la succesiune a altor persoane. (după fr. accroissement) Vezi definitia »

IMPOZÁNT, -Ă adj. care impune respect sau admirație; impunător. (< fr. imposant) Vezi definitia »

ASPIRÁNT, -Ă, aspiranți, -te, s. m. și f. Persoană care aspiră la ceva, care dorește să obțină ceva. ♦ Spec. (În trecut) Elev al unei școli de ofițeri de marină. ♦ Spec. (în trecut) Diplomat al unei facultăți care se pregătea, sub conducerea unui profesor, pentru a obține titlul de candidat în științe. – Din fr., rus. aspirant. Vezi definitia »

CONCORDÁNT, -Ă adj. care concordă. ♦ noțiuni ĕ = noțiuni ale căror sfere coincid; (geol.) straturi ĕ = straturi depuse paralel unele peste altele. (< fr. concordant, it. concordante) Vezi definitia »

CRIÁNT, -Ă adj. (rar; despre culori) țipător. (< fr. criant) Vezi definitia »