RECIPIÉNT s.n. 1. Vas în care se ține, se transportă un material solid (în stare de granule sau de pulbere), lichid sau gazos. 2. (Biol.) Organism care primește un organ, un țesut, o genă etc. [Pron. -pi-ent, pl. -te, -turi. / < fr. récipient, cf. lat. recipiens – care primește]. Vezi definitia »

SMINT, -Ă, sminți, -te, s. m. și f. (Reg.) Smintit, zăpăcit. – Postverbal al lui sminti. Vezi definitia »

CORIBÁNT s. m. 1. (în Grecia antică) preot al zeiței Cibele, cu un cult orgiastic. 2. (fig.) chefliu, petrecăreț. (< fr. corybante, gr. korybas, -antos) Vezi definitia »

INTENDÉNT, -Ă, intendenți, -te, subst. 1. S. m. și f. (În unele țări) Persoană însărcinată cu îngrijirea sau administrarea unei instituții, a unei case etc. 2. S. m. (În trecut) Ofițer din serviciul intendenței. [Var.: intendánt s. m.] – Din fr. intendant, lat. intendens, -ntis. Vezi definitia »

neatent Vezi definitia »