Definita cuvantului solitar
SOLITÁR, -Ă I. adj. (și adv.) singur, singuratic, izolat. ◊ pustiu, neumblat. ◊ (și s.) care trăiește retras; iubitor de singurătate. II. s. n. diamant mare care se montează de obicei la un inel. (< fr. solitaire, lat. solitarius)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu solitar
PAPUCÁR, papucari, s. m. (Înv. și reg.) Persoană care face ori repară papuci1 (1); p. gener. cizmar [Var.: (reg.) păpucár s. m.] – Papuc1 + suf. -ar. Vezi definitia »
pazár, pazáre, s.n. (înv.) bazar, piață, târg. Vezi definitia »
STELÁR, -Ă adj. Referitor la stele, al stelelor. ♦ În formă de stea. [Cf. fr. stellaire]. Vezi definitia »
brăgár s.n. (reg.) terci. Vezi definitia »
cădár adj. invar. (reg., înv.) capabil, în stare. Vezi definitia »