EXULTÁNT, -Ă, exultanți, -te, adj. Care exultă, foarte vesel. [Pr.: eg-zul-] – Din fr. exultant. Vezi definitia »

ind.prezent pers 3 sing – convertește nu convertesc care etse persoana 3 plu. Vezi definitia »

VERSÁNT s. n. /s. m. 1. coastă a unui deal sau a unui munte. 2. fiecare dintre suprafețele înclinate ale unui acoperiș. (< fr. versant) Vezi definitia »

ORIZÓNT s. n. 1. linie care reprezintă intersecția aparentă a suprafeței terestre cu bolta cerească. ◊ cerc din intersectarea sferei cerești cu un plan perpendicular pe direcția verticală dusă prin centrul Pământului sau prin locul de observație. 2. (fig.) întindere a cunoștințelor, perspectivă; putere de orientare; nivel intelectual. 3. ~ de timp = lungime a perioadei de timp după care se face previziunea evoluției fenomenelor economice. 4. (geol.) strat sau ansamblu de straturi de aceeași origine și aproximativ de aceeași vârstă, prin compoziția petrografică și prin resturile de organisme pe care le conține. ◊ totalitatea lucrărilor miniere care se află la același nivel. 5. arie de răspândire a trăsăturilor analoage sau identice ale unor elemente de civilizație. ◊ (arheol.) depozit de materiale de civilizație suprapuse în împrejurări diferite. 6. fundal (în teatru, în pictură etc.). 7. ~ artificial = instrument la executarea observațiilor cu sextantul, care permite măsurarea înălțimii unui astru deasupra planului orizontului. (< fr., lat. horizon) Vezi definitia »

EVÉNT¹ s. n. 1. (sport) probă, întrecere, cursă; spectacol sportiv; (p. ext.) rezultat bun, record. 2. (hipism) pariu în care trebuie indicat câștigătorul din două curse consecutive. (< engl. event) Vezi definitia »