AȚIPEÁLĂ, ațipeli, s. f. Starea celui ațipit. ♦ Fig. Lâncezeală, amorțire; apatie. – Din ațipi + suf. -eală. Vezi definitia »

ATÓMĂ s. f. v. atom. Vezi definitia »

ASÍZĂ s. f. strat orizontal de piatră etc. în structura unei zidării. (< fr. assise) Vezi definitia »

TÁRNIȚĂ, tarnițe, s. f. 1. Șa (țărănească) de lemn sau (rar) de piele, folosită la călărit sau la transportul unei poveri. 2. Culme, coamă de munte sau de deal în formă de șa. 3. (Reg.) Drum de munte, bătut de oi sau de vite. – Din ucr. tarnyc'a. Vezi definitia »

de gașcă expr. (d. oameni) sociabil, de treabă. Vezi definitia »