MĂRĂMIOÁRĂ, mărămioare, s. f. (Rar) Diminutiv al lui maramă; mărămuță. – Maramă + suf. -ioară. Vezi definitia »

TIGRÉSĂ s. f. tigroaică. (< fr. tigresse) Vezi definitia »

PROTÓMĂ, protome, s. f. (Arheol.) Bust al unui om sau al unui animal care împodobea, în antichitate, un obiect de metal sau de ceramică. – Din fr. protomé, engl. protoma. Vezi definitia »

CIÚDĂ, s. f. Sentiment de părere de rău, de invidie amestecată cu supărare sau de invidie amestecată cu dușmănie. ◊ Loc. adv. și prep. În ciuda cuiva = cu intenția de a supăra pe cineva, în necazul, în pofida cuiva; înfruntând împotrivirea cuiva sau a ceva. ◊ Loc. conj. În ciuda faptului că... = cu toate că..., deși. ◊ Expr. A face (cuiva) în ciudă = a necăji intenționat (pe cineva). – Din sl. čudo „minune”. Vezi definitia »

SPĂTĂREÁSĂ, spătărese, s. f. Soție de spătar². – Spătar² + suf. -easă. Vezi definitia »