SILÍCVĂ s. f. fruct uscat, dehiscent, păstaie lungă, împărțită în două printr-un perete membranos pe care sunt așezate semințele. (< fr. silique, lat. siliqua) Vezi definitia »

MILÉSIMĂ s.f. v. milezim. Vezi definitia »

substanță alcaloidă aflată în compoziția unor plante, cum este alstonia scholaris Vezi definitia »

BORMAȘÍNĂ s. f. mașină de găurit metale, piatră. (< germ. Bohrmaschine) Vezi definitia »

MÁRMURĂ s.f. Rocă calcaroasă cristalină care se poate tăia și lustrui ușor, folosită în lucrări de construcție, la executarea obiectelor de artă etc. [Pl. -ri, -re, var. marmoră s.f., marmor s.n. / < lat. marmor, it. marmore]. Vezi definitia »