vártă (vắrți), s. f. – 1. Pază, gardă, custodie. – 2. Închisoare, temniță. Germ. Warte, prin intermediul pol. warta (Cihac, II, 538; Miklosich, Slaw. Elem., 16). Sec. XVII, în Mold., înv. Este dubletul lui vardà, s. f. (gardă), din mag. varda, varta (Gáldi, Dict., 168), cf. bg. varda „gheretă”; și a lui varda, interj. (atenție, păzea), din ngr. βαρδα (Candrea). – Der. vardist (var. vardian), s. m. (paznic), cf. g(v)ardist. Vezi definitia »

JONCTÚRĂ s. f. 1. element fonetic care marchează o pauză. 2. graniță între două silabe, morfeme, sintagme sau fraze. (< fr. joncture) Vezi definitia »

LABIL-Ă adj. Care este lipsit de stabilitate; instabil, nestatornic. Vezi definitia »

TRANSIÉNȚĂ s.f. v. tranziență. Vezi definitia »

șuietúră², șuietúri, s.f. (reg.) tăietură în lungul urechii la oi; semn de recunoaștere la oi și vite, făcut la urechea acestora. Vezi definitia »