SUBSTITÚT s. m. 1. cel care ține locul titularului. ◊ ceea ce ține locul unui lucru, care i se substituie. 2. produs industrial care înlocuiește un produs mai vechi. 3. element lingvistic care poate înlocui, în aceleași condiții gramaticale, un alt element lingvistic; substituent (2). (< fr. substitut, lat. substitutus) Vezi definitia »

NEVRÚT adj. v. CLĂMPĂNI (2). Fig. A vorbi vrute și nevrute; a flecări. [DEX '98] Vezi definitia »

REVOLÚT, -Ă adj. 1. care și-a încheiat cursul; terminat. 2. (bot.; despre unele organe) răsucit în afară. (< fr. révolu, lat. revolutus) Vezi definitia »

DEȚINUT bahausist, basamac, băiat deștept, borfet, bou bătrân, breteluță, buticar, carantină, chiriaș, cioban, cioran, ciosvârtă, colet, corecționar, crizat, decan, donator, dungat, lănțar, liber, macarencar, Mascoale, omul manevră, ostrovean, pachetar, pârnăiaș, pensionar, picior de urs, primar, pui de urs, putred, radio tam-tam, răcan, rude de gradul unu, sclavul mozaicului, sclav, sectorist, sezonist, tentativă, zegar. Vezi definitia »

SUSȚINÚT, -Ă adj. stăruitor, perseverent. ◊ care rămâne același, nu se dezminte; constant, consecvent. (< susține) Vezi definitia »