CONSÓRȚIU s.n. I. Participare la domnie în vechea Romă. II. 1. Formă a monopolurilor capitaliste constând în asocierea unor bănci mari sau a unor societăți comerciale pentru efectuarea în comun a unor operații financiare. 2. (Biol.) Ansamblu de organisme legate prin activitatea lor vitală. [Pron. -țiu. / < fr., lat. consortium, cf. germ. Konsortium]. Vezi definitia »

ORATÓRIU s. n. lucrare vocal-simfonică de mare întindere, pe o temă dramatică, pentru soliști, cor și orchestră. (< lat. oratorium, it. oratoriu, fr. oratoire) Vezi definitia »

BIGUDÍU s.n. Mică tijă metalică sau din plastic pe care se răsucește o șuviță de păr pentru a-l ondula. [Pron. -diu. / < fr. bigoudi]. Vezi definitia »

VIȘINÍU, -ÍE, vișinii, adj. De culoarea roșu-închis a vișinei coapte. – Vișină + suf. -iu. Vezi definitia »

COLÓDIU s.n. Soluție obținută prin dizolvarea nitrocelulozei într-un amestec de alcool și eter. [Pron. -diu. / < fr. collodion, cf. lat. collodium, gr. kollodes – cleios]. Vezi definitia »