DANTÚRĂ, danturi, s. f. 1. Totalitatea dinților unei persoane; p. ext. felul în care sunt înșirați și alcătuiți dinții; dentiție. ◊ Dantură (falsă) = proteză dentară. 2. Ansamblu format din dinții unor organe de mașini sau scule (roți dințate, freze, broșe etc.). – Din fr. denture. Vezi definitia »

SILVOTÚNDRĂ, silvotundre, s. f. Regiune din sudul tundrei în care apare alternarea unor insule de pădure cu tundra. – Silvo- + tundră. Vezi definitia »

SOCIODRÁMĂ s. f. improvizație dramatică dată de membrii unui grup social, ca metodă de investigație sociometrică și de psihoterapie. (< fr. sociodrame, engl. sociodrama) Vezi definitia »

CHÍBLĂ, chible, s. f. 1. Vas de oțel asemănător cu o găleată, cu care se ridică la suprafață materialul excavat dintr-un puț de mină. 2. Cutie de fontă în care se transportă zgura sau alte deșeuri într-o întreprindere siderurgică. – Din germ. Kübel, engl. kibble. Vezi definitia »

PSIHOBIOGRÁMĂ s. f. examen al dezvoltării personalității în raport cu dezvoltarea biologică. (< psiho- + biogramă) Vezi definitia »