TRAUMATOLOGÍE s. f. ramură a chirurgiei având ca obiect tratamentul traumatismelor. (< fr. traumatologie) Vezi definitia »

SITIOMANÍE s.f. Manie morbidă de a mânca continuu. [Gen. -iei, var. sitomanie s.f. / < fr. sitiomanie, cf. gr. sition – aliment, mania – nebunie]. Vezi definitia »

PROPOZÍȚIE s.f. 1. Unitatea sintactică cea mai simplă prin care se exprimă de obicei o judecată sau o idee. ♦ (Log.) Îmbinare de cuvinte care exprimă o idee completă. 2. (Mat.) Teoremă care servește demonstrației unei teoreme mai importante sau stabilirii unui rezultat fundamental dintr-un capitol al matematicii. 3. Cea mai mică construcție muzicală, care se încheie printr-o cadență oarecare. [Gen. -iei, var. propozițiune s.f. / cf. fr. proposition, lat. propositio]. Vezi definitia »

ANEMOMETRÍE s. f. ansamblu de tehnici pentru măsurarea vitezei vântului, a fluidelor gazoase în conducte etc. (< fr. anémométrie) Vezi definitia »

BRAHILOGÍE s.f. (Lingv.) Elipsă constând în evitarea repetării unui element al frazei exprimat anterior; brevilocvență. [Var. brahiologie s.f. / < fr. brachylogie, cf. gr. brachys – scurt, logos – vorbire]. Vezi definitia »