sânțíe, sânțíi, s.f. (înv.) 1. sfințenie (calitatea unui om de a fi sfânt). 2. sfinție (termen de reverență față de clerici). Vezi definitia »

ADAPTÁȚIE, adaptații, s. f. Adaptare (1). – Din fr. adaptation. Vezi definitia »

HEMIPATÍE s. f. boală într-o jumătate de corp, a unor leziuni cerebrale. (< hemi- + -patie) Vezi definitia »

CEROGRAFÍE s.f. (Poligr.) Procedeu de pregătire a unei forme de tipar înalt prin gravarea manuală a imaginii într-un strat de ceară aplicat pe o placă de metal; gravură în encaustică. [< fr. cérographie]. Vezi definitia »

DEMODULÁȚIE s. f. (radio, inform.) operație inversă modulației; separare a oscilației de joasă frecvență de unda purtătoare de înaltă frecvență. (< germ. Demodulation, fr. démodulation) Vezi definitia »