EREZÍE, erezii, s. f. 1. Doctrină sau credință religioasă care ia naștere în sânul unei biserici, abătându-se de la dogmele consacrate și care este condamnată de biserica respectivă. 2. Fig. greșeală, eroare, rătăcire. – Din fr. hérésie, lat. haeresis. Vezi definitia »

-CHIRÍE elem. cheir(o)-. Vezi definitia »

TOXICOMANÍE, toxicomanii, s. f. Obișnuință morbidă de a folosi doze repetate și crescânde de substanțe toxice. – Din fr. toxicomanie. Vezi definitia »

VASECTOMÍE s.f. (Med.) Rezecție a canalelor deferente. [Gen. -iei. / < fr. vasectomie, cf. lat. vas – canal, gr. ektome – excizie]. Vezi definitia »

APOZÍȚIE s. f. 1. atribut substantival, pronominal sau numeral, de obicei în cazul nominativ. ◊ orice construcție sintactică de tip apozițional. 2. (biol.) creștere în grosime a membrelor celulare prin depunerea succesivă a straturilor noi. (< fr. apposition, lat. appositio) Vezi definitia »