PATÉNT¹, -Ă, patenți, -te, adj. (Despre sisteme și obiecte tehnice) Construit în chip special pentru a prezenta garanții de soliditate, de bună funcționare sau pentru a putea fi folosit ușor; care funcționează perfect. ◊ Clește patent (și substantivat, n.) = clește special cu care se pot executa diferite operații de apucare, de tăiere etc. ♦ (Substantivat, f.) Capsă, buton de încheiat. ♦ (Substantivat, n.) Un fel de târnăcop, folosit în mine. – Din germ. Patent. Vezi definitia »

COMPETÉNT, -Ă adj. 1. care este bine informat într-un domeniu; capabil, priceput. 2. care are căderea, autoritatea legală de a efectua ceva. (< fr. compétent, lat. competens) Vezi definitia »

AUTOTRANSPLÁNT s.n. Fragment de țesut transplantat într-o altă parte a corpului aceluiași individ. [Cf. fr. autotransplant]. Vezi definitia »

ASFIXIÁNT, -Ă adj. Care provoacă asfixie; sufocant, înăbușitor. [Cf. fr. asphyxiant]. Vezi definitia »

FOTOELEMÉNT s.n. 1. Sursă de curent electric, în care energia unei radiații luminoase este transformată în energie electrică. 2. Aparat foarte sensibil pentru măsurat intensitatea razelor ultraviolete. [Cf. fr. photoélément]. Vezi definitia »