CHITÁRĂ, chitare, s. f. Instrument muzical cu coarde, care emite sunete prin ciupire sau lovire cu degetele. ◊ Chitară electrică = chitară fără cutie de rezonanță, prevăzută cu un transductor care transformă vibrațiile coardelor în tensiuni alternative de audiofrecvență amplificate prin mijloace electronice. [Var.: ghitáră s. f.] – Din it. chitarra. Vezi definitia »

hreádă s.f. (reg.) 1. locul pe unde se poate trece cu picioarele și căruța prin apă; vad. 2. vale mică. 3. pârâu. Vezi definitia »

FITOGENÉZĂ s.f. Evoluția istorică, dezvoltarea autogenetică a plantelor. [Cf. gr. phyton – plantă, genesis – naștere]. Vezi definitia »

PROLACTÍNĂ, prolactine, s. f. Hormon produs de hipofiză, având un rol important în lactație. – Din fr. prolactine. Vezi definitia »

dóică (dóici), s. f. – Dădacă. Sl. (bg. dojkŭ, slov. dojka), cf. pol. dojka „vacă cu lapte”, din sl. doiti „a alăpta” (Miklosich, Slaw. Elem., 21; Miklosich, Lexicon, Cihac, II, 98). – Der. doici, vb. (a alăpta); doicie, s. f. (timpul în care o femeie este doică). Doică (Banat, Olt., Munt.) circulă în Trans. în forma daică (ALR, 222), din mag. dajka (Gáldi, Dict., 123). Cf. doniță. Vezi definitia »