INFINÍT, -Ă I. adj. care nu are sfârșit, limite; fără margini; nemărginit, nemăsurat. II. s. n. (fil.) însușirea materiei de a fi nelimitată și inepuizabilă în spațiu și timp. III. s. m. (mat.) mărime care nu este finită. (< lat. infinitus, fr. infini) Vezi definitia »

ZBENGUÍT², -Ă, zbenguiți, -te, adj. Zburdalnic; neastâmpărat. – V. zbengui. Vezi definitia »

BUTĂȘÍT², -Ă, butășiți, -te, adj. (Despre plante) Care este înmulțit prin butași. – V. butăși. Vezi definitia »

pestít¹, s.n. (înv.) durere, suferință, necaz, chin. Vezi definitia »

ENDOFÍT, -Ă I. adj. (despre organisme vegetale sau animale) care trăiește în interiorul unor plante. II. s. f. ciupercă parazită ale cărei micelii se dezvoltă în interiorul țesuturilor plantei gazdă. (< fr. endophyte) Vezi definitia »