ASTROLOGÍE s. f. (În antichitate și în evul mediu) Ansamblu de speculații false având ca obiect studiul corpurilor cerești, cu ajutorul cărora se pretindea că se poate afla destinul oamenilor sau al popoarelor. – Fr. astrologie (lat. lit. astrologia). Vezi definitia »

HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »

DIMIRLÍE s. f. v. dimerlie. Vezi definitia »

FONIÁTRIE, s. f. Disciplină medicală care studiază tulburările și afecțiunile vocii. [Pr.: -ni-a-] – Din fr. phoniatrie. Vezi definitia »

scripețăríe², scripețăríi, s.f. (înv.) fabrică sau prăvălie de scripeți. Vezi definitia »