IZOHALÍN, -Ă I. adj. cu salinitate constantă. II. s. f. linie care unește punctele cu aceeași salinitate marină. (< fr. isohaline) Vezi definitia »

SÂMBOVÍN s. m. v. sâmbovină. Vezi definitia »

BAZÍN s. n. 1. rezervor mare de apă, alimentat de la o sursă. 2. suprafață de apă în incinta unui port pentru staționarea navelor. 3. regiune de unde un curs de apă își adună afluenții. 4. regiune cu zăcăminte de minereuri. 5. vas din metal, piatră sau ceramică, conic ori în formă de calotă sferică. ◊ element de arhitectură constând dintr-o cavitate prismatică sau cilindrică, destinată să conțină apă. 6. parte inferioară a cavității abdominale, între oasele iliace; pelvis. (< fr. bassin) Vezi definitia »

timín s.n. (înv.) veche monedă turcească, folosită pentru salbe așezate pe frunte. Vezi definitia »

RODOPSÍN s. n. v. rodopsină. Vezi definitia »