VOLITÍV, -Ă adj. volițional. (< fr. volitif) Vezi definitia »

CONFEDERATÍV, -Ă, confederativi, -e, adj. Care aparține unei confederații; care are caracterul unei confederații. – Din fr. confédératif. Vezi definitia »

factitív¹ adj. m.; f. factitívă, pl. factitíve Vezi definitia »

LEGISLATÍV, -Ă, legislativi, -e, adj. Referitor la legi, la legiferarea legilor, la elaborarea și la adoptarea lor. ◊ Organ legislativ = organ care are împuternicirea de a elabora și a adopta legile. Putere legislativă = una dintre cele trei puteri în care se împarte puterea statului constituțional, care are atribuția de a face legi. Consiliu legislativ = consiliu care cercetează proiectele de lege și contribuie la îmbunătățirea și definitivarea lor. – Din fr. législatif. Vezi definitia »

ITERATÍV, -Ă adj. Care se face sau se repetă de mai multe ori. ♦ (Gram.; despre verbe) Care exprimă o acțiune repetată, săvârșită în mai multe rânduri. [< fr. itératif, cf. lat. iterare – a repeta]. Vezi definitia »