mái (máiuri), s. n. – Pisălog. – Mr. mal’u, megl. mal’. Lat. malleus (Diez, I, 258; Pușcariu 1057; Candrea-Dens., 1038; REW 5268), cf. alb. maj (Meyer 235), it. maglio, prov. malh, fr. mail, cat. mall, sp. majo, port. malho. – Der. măior, s. n. (mai mic), der. în rom. (după Candrea-Dens., 1039, direct din lat. malleolus); măiug, s. n. (mai, pisălog). Sb. malj poate proveni din rom. (Candrea, Elemente, 403) sau din it.; sb. maljuga poate proveni din rom. sau să fie der. în interiorul sb. (după Cihac, II, 133 ar fi sursa rom.). Vezi definitia »

ALTAI, sistem muntos în Asia central-estică, la hotarul C.S.I. cu Mongolia și China; divizat în Altaiul Înalt (C.S.I. și Mongolia) și Altaiul Mongol. Lungime: 2.000 km; alt. medie: 1.500-2.500 m; alt. max.: 4.506 m (vf. Beluha). Numeroși ghețari. Zăcăminte auroargintifere, polimetalice și de min. de fier. Vezi definitia »

mai adv. – 1. Indică superioritatea într-o comparație: cine ce are mai bun (Neculce). – 2. Mai mult, mai bine: noi mai iubim binele Împărăției tale (Varlaam); nu unul să-l mai iubească iară pre altul să-l mai urască (Pravila mică), în acest sens absolut, înv., echivalează cu mai mult. – 3. Încă, și: ași mai vrea (Eminescu). – 4. Altădată, înainte: n-am mai văzut (Alecsandri). – 5. Deja: nu-i mai era frig (Macedonski). – 6. Aproape, într-un anumit fel: carnea era mai crudă (Sbiera); un ofițer, așa ca dînsul, mai că i-ar plăcea (Gib Mihăescu). Mai... mai arată o alternanță de acțiuni: mai nu vrea, mai se lasă (Eminescu). – 7. Puțin mai mult: te-i mai încălzi mergînd (Creangă). – 8. Expletiv, în fraze exclamative: ciudată făptură omenească mai ești! (D. Zamfirescu). – Mr. ma, megl., istr. mai. Lat. magis (Candrea, Éléments, 35; Pușcariu 1015; Candrea-Dens., 1041; REW 5228), cf. it. mai, ma, prov., fr. mais, cat. may, sp., port. mas. Mr. nu trebuie confundat cu ma „dar, însă” (Weigand, Jb., XII, 91), care provine din din it. (Bartoli, Studi Fil. rom., VIII, 174) sau din ngr. (REW 5228). Evoluția fonetică a lui mai nu este clară. Probabil trebuie să se pornească de la o formă populară *mas (› sp.), cu aceeași evoluție ca de la das › dai sau νos › voi etc. Sensul expletiv (8) coincide cu cel sp. – Cf. cam, numai. Din rom. provin bg. maj „aproape” (Candrea, Elemente, 408; ; Berneker, II, 5), rut. și pol. din Bucov. maj „mai”, în comparații (Miklosich, Wander, 17; BL, VI, 240), țig. mai „mai”, comparativ (D. Sampson, The dialect of the Gypsies of Wales, 321). Vezi definitia »

líștai adv. – 1. (Olt.) Îmbibat, înmuiat. – 2. (Mold.) Aidoma, bucățică ruptă. – Var. Mold., Munt. lișteav, Olt. leșteav, Trans. lejdeu. Origine îndoielnică, probabil expresivă. Trebuie să aparțină la familia lui fleșcăi, cu pierderea inițialei, ca în fleandură › loandră, cf. flișvăi, vb. (a se bălăci, a tropăi), cuvînt rar, flișcă etc. Echivalența semantică între topit (‹ turnat, topit) și „asemănător”, ca în leit. Legătura cu sb. lice „față” (Cihac, II, 173) sau sb. bliškav „strălucitor” (Scriban) nu e sigură. Cf. lișcotă, s. f. (mulțime de copii), pe care Scriban o pune în legătură cu lișiță; liticaș, s. m. (plevușcă). Vezi definitia »

SPIRÁI s.n. Mică fereastră orizontală în puntea navei pentru luminat și aerisire. [Pl. -iuri. / < it. spiraglio]. Vezi definitia »