SECHÉLĂ, sechele, s. f. (Mai ales la pl.) Urmă, consecință, tulburare funcțională sau organică durabilă rezultată după o boală, după o intervenție chirurgicală etc. – Din fr. séquelle. Vezi definitia »

HISTOGENÉZĂ s. f. 1. formarea și dezvoltarea diferitelor țesuturi ale embrionului. 2. parte a embriologiei care studiază dezvoltarea țesuturilor. 3. modificare a țesuturilor care are loc la insecte în urma metamorfozei. (< fr. histogenèse) Vezi definitia »

PINÁSĂ s. f. 1. mică navă cu vele din sec. XIII-XVIII, lungă și ușoară, foarte rapidă, pentru patrulare și escortarea navelor comerciale. 2. ambarcație cu fundul plat pentru pescuitul litoral. (< fr. pinasse) Vezi definitia »

BUTERÓLĂ, buterole, s. f. Unealtă folosită pentru turtirea extremității libere a corpului de nit. – Fr. bouterolle. Vezi definitia »

SENESCÉNȚĂ s.f. Îmbătrânire a țesuturilor și a organismului. [< fr. sénescence, cf. lat. senescere – a îmbătrâni]. Vezi definitia »