CREODÓNTĂ, creodonte, s. f. (La pl.) Subordin fosil de mamifere primitive carnivore, cu dentiția puțin specializată, cu membrele masive, prevăzute cu gheare; (și la sg.) mamifer din acest subordin. [Pr.: cre-o-] – Din fr. créodontes. Vezi definitia »

ETNOGRÁMĂ s. f. reprezentare grafică a unor fenomene etnice. (< etno- + -gramă) Vezi definitia »

AVERTÍNĂ s.f. Pulbere cristalină, cu gust și miros aromatic, care se folosește ca anestezic de bază administrat pe cale rectală. [< fr. avertine]. Vezi definitia »

METASTÁZĂ s.f. 1. Deplasare a unei boli dintr-o parte a organismului în altă parte; localizare secundară, departe de focarul primitiv al unei boli. 2. Figură retorică prin care vorbitorul, obligat să recunoască un fapt reprobabil, îl pune pe seama altcuiva. [< fr. métastase, cf. gr. metastasis – deplasare]. Vezi definitia »

STENOGRÁMĂ, stenograme, s. f. Text înregistrat prin stenografie. – Din fr. sténogramme. Vezi definitia »