DEVIÁȚIE s. f. 1. abatere față de o direcție normală dată. ♦ ~ de sept = deformare a septului nazal. ◊ (biol.) transformare a unui organ într-altul, cu altă structură și altă funcție. ♦ ~ sexuală = practicarea relațiilor erotice între parteneri aparținând aceluiași sex; homosexualitate. 2. (fiz.) unghi format de raza emergentă dintr-un sistem cu cea incidentă; deflexiune. (2). 3. unghi format de acul busolei cu meridianul magnetic sub influența maselor de metal situate la bord. (< fr. déviation, lat. deviatio) Vezi definitia »

APLAZÍE, aplazii, s. f. Atrofiere a unui țesut sau a unui organ prin întreruperea procesului de dezvoltare. – Din fr. aplasie. Vezi definitia »

EMÍSIE s.f. v. emisiune. Vezi definitia »

FOTOMETRÍE s. f. Parte a opticii care se ocupă cu măsurarea intensității surselor de lumină, a iluminării etc. – Din fr. photométrie. Vezi definitia »

STRATIGRAFÍE s. f. Ramură a geologiei care studiază formațiile geologice ale scoarței terestre, pentru a determina vârsta și succesiunea lor. – Din fr. stratigraphie. Vezi definitia »