DENUTRÍȚIE s.f. Stare a unui țesut sau organism viu în care predomină dezasimilația. [Gen. -iei, var. denutrițiune s.f. / cf. fr. dénutrition]. Vezi definitia »

HEMOGLOBINEMÍE s. f. (Med.) Prezență a hemoglobinei în sânge datorită distrugerii globulelor roșii; cantitate de hemoglobină prezentă în sânge datorită distrugerii globulelor roșii. – Din fr. hémoglobinémie. Vezi definitia »

NĂUCÍE s. f. (Rar) Faptul de a fi năuc; starea celui năuc. [Pr.: nă-u-] – Năuc + suf. -ie. Vezi definitia »

CITOPATOLÓGIE s. f. Ramură a patologiei care studiază modificările din interiorul celulei. – Din fr. cytopathologie. Vezi definitia »

ALCALIMETRÍE s.f. Parte a chimiei care studiază determinarea concentrației unei baze; procedeu de analiză chimică folosit în acest scop. [Gen. -iei./ < fr. alcalimétrie]. Vezi definitia »