SITUÁȚIE s.f. 1. Stare, poziție, așezare, ansamblu de împrejurări în care se află la un moment dat o țară, un popor etc. din punct de vedere economic, politic și social. ♦ A fi la înălțimea situației = a corespunde pe deplin unei sarcini încredințate. ♦ Loc, stare pe care o are cineva în viața socială. ♦ Stare a unei persoane în raport cu condiția sa (economică, socială etc.) sau cu interesele sale. 2 Dare de seamă, raport (asupra unei stări de fapt, a unui inventar etc.). 3. Așezare, poziție a unei localități, a unui teren etc.; situare. [Gen. -iei, var. situațiune s.f. / cf. fr. situation, it. situazione]. Vezi definitia »

TAXILOGÍE s.f. v. taxologie. Vezi definitia »

ANATOMOPATOLOGÍE s. f. ramură a medicinei care studiază leziunile anatomice. (< fr. anatomopathologie) Vezi definitia »

GHIONOÁIE, ghionoi (ghionoaie), s. f. (Ornit.; pop.) Ciocănitoare. [Pr.: ghi-o- – Var.: gheonoáie, gheunoáie s. f.] – Cf. alb. gjon „cucuvea”. Vezi definitia »

GRAFÍE s.f. 1. Scriere (a cuvintelor). ♦ Mod de a scrie un cuvânt, un text; scris. 2. (Arte) Totalitatea trăsăturilor care caracterizează linia unui desenator. // Element secund de compunere savantă cu semnificația „scriere”, „desen”, „descriere”, „studiu”, „scris”. [Gen. -iei: / < fr. graphie, it. grafia, cf. gr. graphe – arta de a scrie]. Vezi definitia »