EXCAVÁȚIE s. f. 1. cavitate la suprafața sau în adâncul pământului, în vederea unor obiective tehnice; rezultatul excavării. 2. (med.) adâncitură anormală a unui organ. (< fr. excavation, rus. ekskavațiia) Vezi definitia »

FOCOMETRÍE s. f. capitol care are ca obiect determinarea distanței focale a sistemelor optice. (< fr. focométrie) Vezi definitia »

ACHEILÍE s.f. (Med.) Absența congenitală a buzelor. [Pron. -che-i-, gen. -iei. / < fr. acheilie, cf. gr. a – fără, keilon – buză]. Vezi definitia »

PREACUVIOȘÍE, preacuvioșii, s. f. (Urmat de un adj. pos.) Termen de referență pentru clerici. [Pr.: -vi-o-] – Prea + cuvioșie. Vezi definitia »

NEFROGRAFÍE, nefrografii, s. f. (Med.) Radiografie a rinichiului făcută cu ajutorul unei substanțe de contrast. – Din fr. néphrographie. Vezi definitia »