PARTÍCULĂ s. f. 1. părticică de materie; corpuscul, microobiect. ♦ (fiz.) ~ elementară = particulă constitutivă a materiei, care prezintă atât caracteristici corpusculare, cât și ondulatorii, comportându-se ca o entitate cu însușiri specifice. 2. element lexical și morfologic invariabil, care se atașează la sfârșitul unui cuvânt sau al unei forme flexionare. (< fr. particule, lat. particula) Vezi definitia »

BURCUȘOÁRĂ, burcușoare, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui burcă¹. – Burcă + suf. – ușoară. Vezi definitia »

SPECTROHELIOGRÁMĂ s.f. Fotografie a Soarelui obținută cu ajutorul spectroheliografului. [Pron. -li-o-. / < fr. spectrohéliogramme]. Vezi definitia »

galibardină, galibardine s. f. v. galibardă. Vezi definitia »

ÎNĂBUȘEÁLĂ, înăbușeli, s. f. Zăduf; p. ext. aer greu. – Înăbuși + suf. -eală. Vezi definitia »