bonóm (-mă), adj. – Blînd, blajin. Fr. bonhomme. – Der. bonomie, s. f., din fr. bonhomie. Vezi definitia »

CARTODRÓM, cartodromuri, s. n. Teren amenajat pentru carting. – Cart + [velo]drom. Vezi definitia »

HISTIOSARCÓM s. n. histiocitosarcom. (< fr. histiosarcome) Vezi definitia »

ATÓM s.m. 1. Cea mai mică parte a unui element chimic, care păstrează proprietățile fizico-chimice ale acestuia, posedând o structură caracteristică complexă. 2. (În concepția materialist-mecanicistă) Particulă materială infinit de mică, indivizibilă, eternă, considerată a fi ultimul element constitutiv al corpurilor. [< fr. atome, it. atomo < lat. atomus, gr. atomos – indivizibil]. Vezi definitia »

XANTÓM, xantoame, s. n. Tumoare galbenă (sau roșcată) pe piele, nepericuloasă. – Din germ. Xanthom, fr. xanthome. Vezi definitia »