spârcuitór, spârcuitoáre, adj. (înv.; despre păsări) care sfâșie prada. Vezi definitia »

preaiubitór, preaiubitoáre, adj. (înv.) 1. (persoană) care iubește foarte mult, care manifestă multă afecțiune. 2. (substantivat) persoană care comite un adulter, care trăiește în mare desfrâu. Vezi definitia »

ERECTÓR, -OÁRE, erectori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. (Anat.; despre mușchi) Care servește la ridicarea anumitor organe. 2. S. n. Mașină de lucru folosită la ridicarea și la așezarea în poziție definitivă a pieselor prefabricate grele. – Din fr. érecteur. Vezi definitia »

vălțuitór (-țu-i-) s. m., pl. vălțuitóri Vezi definitia »

ȘEZĂTÓR, -OÁRE, șezători, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Înv.) Care are domiciliul într-un loc, care locuiește în... 2. S. f. Adunare restrânsă la sate în serile de iarnă, la care participanții lucrează și totodată petrec, spunând povești, glume, ghicitori. ♦ Reuniune literară. – Ședea + suf. -ător. Vezi definitia »