a scoate (cuiva) plombele expr. a lovi (pe cineva) peste gură. Vezi definitia »

IMUNITÁTE s.f. 1. Stare a unui organism care a devenit rezistent față de anumite boli sau otrăvuri. 2. Situația unei persoane care beneficiază de anumite prerogative sau scutiri legale speciale în cadrul sarcinilor sau drepturilor pe care le are. ◊ Imunitate parlamentară = situație de care se bucură membrii unei adunări legiuitoare de a nu putea fi urmăriți sau arestați fără aprobarea organului din care fac parte; imunitate diplomatică = inviolabilitate juridică de care se bucură reprezentanții diplomatici, familiile lor etc. [Cf. fr. immunité, lat. immunitas]. Vezi definitia »

ALIENABILITÁTE s.f. Însușirea de a fi alienabil. [Cf. fr. allénabilité]. Vezi definitia »

APTERIGÓTE s. f. pl. subclasă de insecte inferioare ametabole, fără aripi. (< fr. aptérygotes) Vezi definitia »

ODONTOCÉTE s.n.pl. (Zool.) Grup de cetacee cu dinți, reprezentate prin delfini și cașaloți. [< it. odontaceti, cf. gr. odous – dinte, ketos – cetaceu]. Vezi definitia »