DISPARÍȚIE, dispariții, s. f. Faptul de a nu mai (putea) fi văzut sau găsit; făptui de a înceta să mai existe, să mai trăiască. ◊ Loc. vb. A fi pe cale (sau în curs) de dispariție = a fi pe punctul de a dispărea. – Din fr. disparition. Vezi definitia »

araneologíe s.f. Arahnologie. (< fr. aranéologie) Vezi definitia »

ENDOSCOPÍE s. f. Metodă de examinare pe viu a unui organ cavitar sau tubular cu ajutorul endoscopului. – Din fr. endoscopie. Vezi definitia »

TITUBÁȚIE, titubații, s. f. (Franțuzism) Nesiguranță în mers și în mișcări. – Din fr. titubation. Vezi definitia »

DEMONÍE s.f. Demonism. [< demon + -ie]. Vezi definitia »