Definita cuvantului stabil
STABÍL, -Ă adj. 1. trainic, bine așezat, solid. ◊ (despre substanțe) care nu se descompune de la sine. 2. statornic. ◊ durabil, permanent. 3. (despre populații) care locuiește permanent în același loc. (< lat. stabilis, it. stabile)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu stabil
STABÍL, -Ă adj. 1. Trainic, bine așezat, solid. ♦ (Chim.; despre substanțe) Care nu se descompune de la sine. 2. Statornic. ♦ Durabil, permanent. 3. (Despre populații) Care locuiește permanent în același loc. [Cf. lat. stabilis, it. stabile]. Vezi definitia »
INSAȚIÁBIL, -Ă adj. (Liv.) Care nu se poate sătura; nesățios, lacom. [Pron. -ți-a-. / cf. fr. insatiable, lat. insatiabilis]. Vezi definitia »
INDESCRIPTÍBIL, -Ă adj. care nu poate fi înfățișat în cuvinte; de nedescris. (< fr. indescriptible) Vezi definitia »
MALACOFÍL, -Ă adj., s. f. (plantă) polenizată de către melci. (< fr. malacophile) Vezi definitia »
bibíl (bibíluri), s. n. – Broderie cu fire colorate; se aplică mai ales la extremități (mîneci și gît) la cămăși si bluze. – Mr. birbil’u. Ngr. μπιμπίλα „tiv”, μπιμπιλώνω „a broda” (Cihac, II, 639; Gáldi 156). Vezi definitia »