călătorie, călătorii s. f. (tox.) stare de euforie indusă de consumul de droguri. Vezi definitia »

PĂSTORÍE s. f. 1. Păstorit. 2. Fig. Conducere, îndrumare religioasă, bisericească; funcție, demnitate de conducător bisericesc; exercitarea acestei funcții. – Păstor + suf. -ie. Vezi definitia »

BIOMETRÍE s. f. Tehnica măsurătorilor efectuate asupra unor ființe vii și interpretarea rezultatelor obținute. [Pr.: bi-o-] – Fr. biométrie (<gr.). Vezi definitia »

SCENOLOGÍE s.f. Arta punerii în scenă a spectacolelor. [< fr. scénologie]. Vezi definitia »

INFÚZIE s.f. Soluție obținută dintr-o plantă prin opărirea ei cu un lichid fiert în clocote; medicament astfel pregătit. [Pron. -zi-e, gen. -iei, var. infuziune s.f. / cf. fr. infusion, lat. infusio]. Vezi definitia »