Definita cuvantului standard
STÁNDARD s. n. 1. tip, model de probă. ◊ normă sau ansamblu de norme oficiale într-un document care reglementează condițiile dimensionale de funcționare ale unor materiale, piese, utilaje etc. ♦ ~ de stat (abr. STAS) = standard cu aplicare obligatorie, aprobat de guvern. ◊ ~ de viață = nivel de trai. ◊ (fig.; adj.) lipsit de originalitate; făcut după șablon. ◊ limbă ~ = limbă însușită de întreaga colectivitate, indiferent de apartenența dialectală a vorbitorilor; limba comună, curentă. 2. (fin.) ~ -aur = sistem al circulației bănești în baterea și libera circulație a monedelor de aur cu valoare intrinsecă. 3. melodie de mare popularitate, care a rezistat modificărilor gustului de-a lungul anilor, rămânând în repertoriul permanent al jazului. (< fr., engl. standard)

Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu standard
LEOPÁRD, leoparzi, s. m. Animal carnivor din familia felidelor, cu blana de culoare gălbuie cu pete roșcate sau negre, care trăiește în Asia și în Africa; panteră (Felis pardus). ♦ Blana acestui animal. ◊ Leopardul zăpezilor= irbis. [Pr.: le-o-] – Din fr. léopard, lat. leopardus. Vezi definitia »
MONTAGNARD, -Ă NIÁRD/ I. adj. de muntean. II. s.m.f. membru al partidului cu vederi radicale, care ocupa partea cea mai înaltă a sălii în care se țineau ședințele Convențiunii în timpul Revoluției burgheze din Franța (1789). (< fr. montagnard) Vezi definitia »
BATÁRD, -Ă, batarzi, -de, adj. (Despre scriere) Care este intermediar între scrierea rondă și cea cursivă; (despre penițe) care are forma potrivită spre a servi la acest fel de scriere; bastard. ♦ (Substantivat, f.) Literă din această scriere. – Din fr. bâtard. Vezi definitia »
bord (bórduri), s. n. – Margine din stânga sau din dreapta a unei ambarcațiuni (mari). – Var. bor, s. n. (margine răsfrântă a calotei pălăriei). Fr. bord.Der. bordură, s. f., din fr. bordure; deborda, vb., din fr. déborder. Vezi definitia »
BATAILLARD [bataiár], Paul (1816-1894), istoric și publicist francez. Participant la Revoluția din 1848 din Franța. Filoromân. Studii și lucrări consacrate unor momente din istoria poporului român („Principatele Valahiei și Moldovei înaintea Congresului”). M. de onoare al Acad. Române (1872). Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z