NEȘÁNSĂ s. f. întâmplare nefavorabilă; ghinion, nenoroc. (< ne- + șansă) Vezi definitia »

ȚÚICĂ, țuici, s. f. Băutură alcoolică obținută prin fermentarea și distilarea prunelor sau a altor fructe. ◊ Cazan de țuică = alambic. ◊ Expr. (Pop.) Cu țuica în nas = afumat, amețit, beat. ♦ Cantitate de țuică care încape într-un pahar. – Cf. scr. cujka. Vezi definitia »

TOGÁTĂ adj. (la romani; despre o comedie, o statuie) cu personaje înveșmântate în togă. (< fr., lat. togata) Vezi definitia »

EPITÁGMĂ s.f. (Ant.) Corp de infanteriști ușor înarmați în falanga grecească. [Cf. it., gr. epitagma]. Vezi definitia »

REOBÁZĂ, reobaze, s. f. Măsură a stării de excitabilitate a unui nerv, mușchi etc., reprezentată de valoarea minimă a intensității stimulului natural sau artificial necesară pentru a provoca excitația. [Pr.: re-o-] – Din fr. rhéobase. Vezi definitia »