otíc, otíce, s.n. (pop.) 1. lopățică de curățat pământul de pe brăzdar și cormana plugului. 2. băț lung, bâtă. 3. mertic. 4. doniță. Vezi definitia »

HERPÉTIC, -Ă adj. (Med.) De natura herpesului. [< fr. herpétique]. Vezi definitia »

PSIHODIAGNÓSTIC, -Ă, psihodiagnostici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. Rezultat al psihodiagnozei. 2. Adj. Cu caracter de psihodiagnoză, de psihodiagnoză. [Pr.: -di-ag-] – Din fr. psychodiagnostique, engl. psychodiagnostic. Vezi definitia »

AERODINÁMIC, -Ă, aerodinamici, -ce, adj. (Despre corpuri solide) Construit astfel încât să întâmpine în deplasare cea mai mică rezistență din partea aerului. – Fr. aérodynamique (< gr.). Vezi definitia »

-GÉNIC Element secund de compunere savantă cu semnificația „care produce”, „care dă naștere”, „care este produs”, „care provine din”, „originar”. [< it. -genico, fr. -génique, cf. lat. -genicus]. Vezi definitia »