CĂLUȘÉL, călușei, s. m. 1. Căluț (1). 2. (La pl.) Instalație alcătuită din mai mulți căișori de lemn pe care încalecă copiii și care se învârtesc în jurul unui ax, fiind suspendați de niște bârne transversale; carusel, căișori. 3. Căluț (3). 4. Căluș (6). – Cal + suf. -ușel. Vezi definitia »

REBÉL, -Ă adj., s.m. și f. Participant la o rebeliune; (cel) care ațâță la revoltă. ♦ Nesupus, recalcitrant. // adj. 1. (Fig.; despre o boală) Care nu cedează în urma unui tratament medical; care se vindecă greu. 2. (Despre păr) Care nu stă pieptănat. [< fr. rebelle]. Vezi definitia »

GĂUȘÉL, găușéi, 1. Melc (I). 2. Cochilia melcului. (din găoace, forma diminutivală rezultând prin interm. suf. dublu -uș și -el) Vezi definitia »

BĂRBĂȚÉL, bărbăței, s. m. Diminutiv al lui bărbat (I, 2). – Bărbat + suf. – el. Vezi definitia »

ȘESURÉL, șesurele, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui șes. Vezi definitia »