ANALOGÍE, analogii, s. f. Asemănare (parțială) între două sau mai multe noțiuni, situații, fenomene etc. ♦ (Lingv.) Fenomen care constă în modificarea formei sau uneori a sensului unui cuvânt sub influența alteia dintre formele sale sau sub influența altui cuvânt. – Din fr. analogie, lat. analogia. Vezi definitia »

COLOCÁZIE, colocazii, s. f. Plantă tropicală cu frunze foarte mari, cu rizomul bogat în feculă, cultivată la noi ca plantă ornamentală de interior (Colocasia antiquorum) – Din lat. Colocasia [antiquorum], numele științific al plantei. Vezi definitia »

párfie s.f. (reg.) 1. nărav, cusur. 2. cauză, pricină. Vezi definitia »

IMPROVIZÁȚIE s. f. improvizare. ◊ lucru făcut la repezeală, spontan, la moment. ◊ interpretare nepregătită, nenotată a unei compoziții muzicale, pe care interpretul o creează în acel moment; piesă muzicală astfel executată. ◊ discurs, versuri improvizate. (< fr. improvisation) Vezi definitia »

SUPERPOZÍȚIE s.f. Suprapunere. [Gen. -iei. / < fr. superposition]. Vezi definitia »