ETIMÓN, etimoane, s.n. Cuvânt (de obicei dintr-o limbă străină) din care provine un anumit cuvânt al unei limbi. Vezi definitia »

PAROXITÓN, paroxitoane, s. n. Cuvânt care are accentul pe penultima silabă. – Fr. paroxyton (< gr.). Vezi definitia »

AVIÓN, avioane, s. n. Vehicul aerian mai greu decât aerul, susținut în aer de aripi și pus în mișcare de motoare; aeroplan. ◊ Avion fără motor = avion care se mișcă folosind curenții aerieni. Avion cu reacție = avion fără elice, pus în mișcare de un motor cu reacție. [Pr.: -vi-on] – Fr. avion. Vezi definitia »

CANÓN s.n. 1. (Arte) Regulă care făcea parte dintr-un ansamblu de norme artistice obligatorii într-o anumită epocă; regulă rigidă, obligatorie. ♦ Proporție care există între diferitele părți ale corpului omenesc. 2. Compoziție muzicală polifonică în care două sau mai multe voci, intrând succesiv, execută fiecare aceeași melodie. 3. Caracter de literă de 36 de puncte tipografice. [< fr. canon, germ. Kanon < gr. kanon – regulă]. Vezi definitia »

EDAFÓN s.n. (Biol.) Totalitatea organismelor care trăiesc în sol, legate de anumite condiții de viață. [Cf. fr. édaphon, it. edafon < gr. edaphos – sol]. Vezi definitia »