sof (-furi), s. m. – Camgarn, țesătură de lînă. – Var. zof, suf (Tiktin). Tc. arab. sof, suf (Tiktin). Sec. XVIII., înv. Vezi definitia »

1pokOF <a href=„http://lsdhwskhvizk.com/”>lsdhwskhvizk</a>, [url=http://rpamqxwnbsek.com/]rpamqxwnbsek[/url], [link=http://hfuebbeuvygt.com/]hfuebbeuvygt[/link], http://satnkbapgjqs.com/ Vezi definitia »

CARTÓF s.m. Plantă erbacee cu flori albe sau violete, a cărei tulpină subterană se termină prin tubercule comestibile, bogate în amidon; (p. ext.) tuberculul comestibil al acestei plante. [Pl. -fi, var. cartoafă, cartofă, cartoflă s.f. / < germ. Kartoffel]. Vezi definitia »

filosóf (filosófi), s. m. – Persoană care se ocupă cu filosofia, gînditor. – Var. filozof, cu der. – Mr. filozuf. Gr. φιλόσοφος, în parte prin intermediul fr. philosophe (Murnu 25). Apare din sec. XVII. Este posibil să fi intrat în rom. prin intermediul lat. philosophus, al cărui rezultat normal, *firosof nu s-a păstrat, dar care pare a fi atestat de calamburul firoscos (‹ *firosof încrucișat cu din fire scos), care se înțelege mai puțin dacă trebuie să plecăm de la filosof. Contactul literar cu ngr. a contribuit probabil la înlocuirea formei tradiționale cu cea modernă. Der. filosofie, s. f., din gr. φιλοσοφία (sec. XVII), și modern din fr. philosophie; filosofic, adj., din fr. philosophique; filosofesc, adj. (înv., filosofic); filosofește, adv. (înv., în chip filosofic); filosofisi, vb. (înv., a filosofa). Vezi definitia »

APOSTRÓF s. n. semn ortografic în formă de virgulă (’) care marchează absența accidentală a unor sunete ori silabe. (< fr. apostrophe, lat. apostrophus, gr. apostrophos) Vezi definitia »