COMÓȚIE, comoții, s. f. Zguduire puternică, bruscă a unui organ. ◊ Comoție cerebrală = zguduire puternică a creierului, provocată prin cădere, explozie, lovire etc. și manifestată prin tulburări care merg de la amețeală până la pierderea cunoștinței, comă și moarte. – Din fr. commotion. Vezi definitia »

PSEUDOSTEREOFONÍE s.f. Reproducere a sunetelor care imită efectul stereofonic, constând în trimiterea sunetelor din toate părțile. [Gen. -iei. / cf. fr. pseudo-stéréophonie]. Vezi definitia »

MONOFAGÍE s. f. însușire a organismelor monofage. (< fr. monophagie) Vezi definitia »

CROMATOPSÍE s.f. (Med.) Capacitate de a percepe distinct culorile. [Gen. -iei. / < fr. chromatopsie, gr. chroma – culoare, opsis – vedere]. Vezi definitia »

SEDIMENTOMETRÍE s.f. Metodă de determinare a dimensiunilor particulelor dintr-un amestec, bazată pe măsurarea vitezei de sedimentare. [Gen. -iei. / < fr. sédimentométrie, cf. lat. sedimentum – sediment, gr. metron – măsură]. Vezi definitia »