puchineálă, puchinéli, s.f. (reg.) migală. Vezi definitia »

ESTRÓZĂ s. f. boală parazitară a oilor și caprelor, produsă de larvele de estru¹. (< fr. oestrose) Vezi definitia »

LECTÍCĂ s. f. pat, scaun portativ acoperit, purtat de cal sau de oameni (sclavi) și folosit în antichitatea romană, în evul mediu și în unele țări coloniale, ca mijloc de locomoție; litieră. (< lat. lectica) Vezi definitia »

TINCTÚRĂ, tincturi, s. f. Medicament obținut prin dizolvarea în alcool sau în eter a elementelor active dintr-o plantă, dintr-un produs chimic etc. – Din lat. tinctura. Cf. fr. teinture. Vezi definitia »

MACÁMĂ, macame, s. f. (Rar) Gen literar arab în care versurile alternează cu proza ritmată. – Din germ. Makame. Vezi definitia »