METACÁRP s.n. Scheletul părții de mijloc a mâinii, compus din cinci oase așezate în formă de raze. [< fr. métacarpe, cf. gr. metakarpion]. Vezi definitia »

BLASTOCÁRP s.m. Mugure florifer. [< fr. blastocarp, cf. gr. blastos – germen, karpos – fruct]. Vezi definitia »

XILOCÁRP s.n. Fruct tare, uscat, de pădure. [< fr. xylocarpe, cf. gr. xylon – lemn, karpos – fruct]. Vezi definitia »

ALOCÁRP, -Ă adj. care prezintă alocarpie. (< fr. allocarpe) Vezi definitia »

corp (corpuri), s. n. – Trup. – Var. pl. corpi. Megl. corp. Lat. corpus (sec. XVIII), mai întîi prin intermediul germ., rus. Korpus, mai tîrziu prin fr. corps. În megl. pare a fi cuvînt genuin (Pușcariu 403; DAR). – Der. (din fr.) corporal, adj.; corpulent, adj.; corporație, s. f.; corporativ, adj.; corporatism, s. n.; corpuscul, s. n.; incorpora, vb. Vezi definitia »