cacioli, caciolesc v. r. a se supăra, a fi necajit. Vezi definitia »

jumulí (jumulésc, jumulít), vb. – 1. A smulge fulgii de la o pasăre, a curăța de pene. – 2. A escroca, a jefui, a jecmăni. – 3. A ciomăgi, a face praf. Mag. gyomlálni „a smulge” (DAR; Scriban). Sînt greșite relațiile pe care le stabilesc Cihac, II, 161, cu juli, și Philippide, II, 719, cu alb. humëljoń „a distruge”. Din același etimon provine jimui, vb. (Trans., despre porci, a scurma pămîntul cu rîtul). – Der. jumuleală, s. f. (acțiunea de a jumuli; furt; jupuire, jecmănire); jumulitor, adj. (care jumulește; care vinde scump); jumulitură, s. f. (jumuleală). Cf. jimi. Vezi definitia »

BONTEMPELLI, Massimo (1878-1960), scriitor italian. Teoretician și reprezentant al realismului magic („Aventura secolului XX”). Opera sa reprezintă o îmbinare, pe un fundal de fantastic social, a temelor moderne cu mitul („Oameni și timp”). Versuri („Ode”). Teatru („Zeița”). Vezi definitia »

PRESTABILÍ vb. tr. a fixa, a stabili dinainte. (< it. prestabilire, după fr. préétablir) Vezi definitia »

PORECLÍ, poreclesc, vb. IV. Tranz. 1. A da cuiva o poreclă (1). 2. (Înv. și reg.) A da cuiva un nume; a numi. [Var.: (reg.) poroclí vb. IV] – Din poreclă. Vezi definitia »