HIPOPATOLOGÍE s.f. Disciplină care studiază bolile și defectele calului. [Gen. -iei. / cf. fr. hippopathologie]. Vezi definitia »

COLECISTECTOMÍE s. f. ablațiune a vezicii biliare. (< fr. cholécystectomie) Vezi definitia »

HIPERMANÍE, hipermanii, s.f. Stare de excitație trecătoare sau durabilă care se manifestă printr-o stare de spirit exuberantă, hiperactivitate și volubilitate. Hipomania poate reprezenta o formă atenuată a fazei de manie în psihoza maniacodepresivă. Ea poate, de asemenea, să fie cauzată de unele intoxicații (alcool, psihostimulante, corticosteroizi). Vezi definitia »

FITONOMÍE s. f. 1. fiziologia plantelor. 2. studiul legităților constituției interne și ale biologiei plantelor. (< fr. phytonomie) Vezi definitia »

TAHIRITMÍE s. f. tahicardie. (< engl. tachyrhytmia) Vezi definitia »