SUFÍSM s. n. curent principal al misticii musulmane, apărut în sec. VIII în Arabia și Persia ca reacție împotriva islamismului, cu caracter anticlerical și ascetic. (< fr. soufisme) Vezi definitia »

OSTRACÍSM s.n. (În Grecia antică) Alungare, îndepărtare temporară a unui cetățean din viața publică, pe care o hotăra poporul prin vot scris pe o scoică; ostracizare. ♦ (Fig.) Proscriere; exilare, excludere. [< fr. ostracisme, cf. gr. ostrakon – cochilie]. Vezi definitia »

TRINOMINALÍSM s. n. definire a noțiunilor prin folosirea a trei termeni. (< engl. trinominalism) Vezi definitia »

ATICÍSM s. n. Ceea ce caracterizează scrierile vechilor atenieni; delicatețe, măsură, eleganță, puritate în stil și în limbă. – Fr. atticisme (lat. lit. atticismus). Vezi definitia »

SQUATTERÍSM s. n. condiția de squatter. (< squatter + -ism) Vezi definitia »