ORCÍC, orcicuri, s. n. Fiecare dintre cele două bucăți de lemn prinse de crucea căruței, a trăsurii etc., de capetele cărora se agață ștreangurile hamului. – Din ucr. orčyk. Cf. pol. orczyk. Vezi definitia »

METEÓRIC, -Ă, meteorici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține meteorilor (1), referitor la meteori. ◊ Apă meteorică = apă care provine din precipitațiile atmosferice. 2. Adj. Care ține de meteori (2), privitor la meteori. ♦ Fig. Care se ivește pe neașteptate, produce o puternică impresie și trece repede; trecător; efemer. 3. S. f. Capitol al astronomiei care se ocupă cu studiul meteoriților. [Pr.: -te-o-] – Din fr. météorique. Vezi definitia »

ANABÁTIC, -Ă adj. (op. catabatic) 1. (Despre vânturi) Care posedă o componentă ascendentă. 2. (Med.) Care crește, se mărește. [< fr. anabatique, cf. gr. anabainein – a urca]. Vezi definitia »

IDIOPÁTIC, -Ă adj. Referitor la idiopatie; criptogenetic. [< fr. idiopathique]. Vezi definitia »

IDIOMÁTIC, -Ă, idiomatici, -ce, adj. Care aparține unui idiom, privitor la un idiom. [Pr.: -di-o-] – Din fr. idiomatique. Vezi definitia »