POCAIÁNIE, pocaianii, s. f. 1. (Înv.) Pocăință. ♦ Una dintre cele șapte taine ale Bisericii creștine. 2. (Înv. și reg.) Penitență pentru ispășirea păcatelor; p. ext. pedeapsă, suferință, chin. [Pr.: -ca-ia-. – Var.: (înv. și reg.) pocánie s. f.] – Din sl. pokajanije. Vezi definitia »

acianopsíe (-ci-a-nop- / -an-op-) s. f., art. acianopsía, g.-d. acianopsíi, art. acianopsiéi Vezi definitia »

POSOLOGÍE s. f. studiu al dozelor în care trebuie administrate medicamentele. (< fr. posologie) Vezi definitia »

TEATROLOGÍE s. f. disciplină care tratează despre istoria, estetica și critica teatrală. (< fr. théâtrologie) Vezi definitia »

PALEOPATOLOGÍE s. f. Ramură a patologiei care studiază bolile viețuitoarelor fosile. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléopathologie. Vezi definitia »