CÁLUS subst. 1. Țesut osos nou care sudează capetele rezultate din fractura unui os. ◊ Calus vicios = sudare defectuoasă a unei fracturi. 2. Țesut vegetal care se formează pe rănile diferitelor organe ale plantei, cicatrizându-le. – Din fr. calus. Vezi definitia »

LÚPUS s. n. Boală a pielii și a mucoaselor, adesea de natură tuberculoasă, caracterizată prin apariția unor noduli care ulcerează, lăsând cicatrice întinse, deformante. – Din fr. lupus. Vezi definitia »

CIROSTRÁTUS s. m. formație de nori de mare altitudine, din cristale de gheață, care au forma unui voal alburiu. (< fr. cirrostratus) Vezi definitia »

ÁMBITUS s. n. 1. întindere a unei voci, a unui instrument, de la sunetul cel mai grav până la cel mai acut; diapazon (2). 2. (p. ext.) evantai, gamă (a posibilităților). (< germ. Ambitus, lat. ambitus) Vezi definitia »

ELECTROTÓNUS s.n. Modificările produse într-un organism viu datorite curentului electric care trece prin el. [< fr. électrotonus]. Vezi definitia »